Ignifugarea este operaţia de tratare a unui material combustibil cu o substanță ignifugă în scopul modificării capacităţii de aprindere a materialelor combustibile şi a propagării flăcării. Substanţa ignifugă este un inhibitor de flacără care se aplică pe produse combustibile pentru a le conferi proprietăţi ca imediat după îndepărtarea sursei de aprindere, propagarea flăcării în masa lor să încetinească sau să înceteze.

Ignifugarea este obligatorie pentru toate construcțiile realizate din lemn. Momentul propice pentru a executa o ignifugare, este atunci când clădirea este în construcție. În acest moment al construcției se pot ignifuga anumite elemente din structura casei la care în mod normal accesul ar fi limitat după terminarea clădirii.

Un exemplu ar fi ignifugarea lemnului din care este realizată șarpanta, adică scheletul pe care este construit acoperișul unei case. Acest schelet este realizat, de regula, din lemn.
Ignifugarea include urmatoarele operațiuni:
– curațarea suprafeței;
– chituire crapaturi;
– ignifugarea propriu-zisă în două straturi, la interval de 4-12 ore în funcție de condițiile atmosferice.

Odată cu ignifugarea propriu-zisă, se tratează și epruvetele care vor fi trimise împreună cu documentația aferentă, către un laborator acreditat RENAR și avizat de I.G.S.U., ce va certifica buna execuție și va elibera raportul de încercare.